O poveste de Crăciun trăită în stradă – Vrăjitorul din Oz

de Cristian Felea

decembrie 14, 2017 publicat în www.contributors.ro

Motto:

”O ordine naturală e o ordine stabilă. (…) Din contră, o ordine imaginată e întotdeauna în pericol de a se prăbuși, pentru că depinde de mituri, iar miturile dispar odată ce oamenii încetează să mai creadă în ele. Pentru a menține o ordine imaginată, e imperativ nevoie de eforturi continue și asidue.”

Yuval Noah Harari[1]

Români din toată țara au petrecut nenumărate seri din anul 2017 mărșăluind și demonstrând în stradă, strigându-și nemulțumirea și investind speranțe, pentru ca toată clasa politică să audă în cele din urmă că nu votăm pentru ca votul nostru să fie confiscat, votăm pentru că vrem ca țara să fie condusă către fericirea și prosperitatea locuitorilor săi de un stat care să îi reprezinte.

Această ficțiune în care trăiesc mulți români, cei mai mulți de fapt (sper că aproape toți), îi determină pe cei mai activi social dintre ei să coboare în stradă chiar și atunci când plouă sau este frig, și să ceară dreptate și echitate socială, respect și condescendență din partea politicienilor care au cerut națiunii să fie investiți cu funcția socială a conducerii treburilor statului.

Din păcate mai există și o altă ficțiune, care domină capetele înfierbântate ale multor politicieni, pentru că o parte a lor a pornit în viață de la premisa greșită că toți cei care trăiesc în jur nu au un alt rol decât să aplaude modul josnic în care au reușit să se cațăre pe scara socială și de a-i ridica în slăvi. Nu, țara nu vrea și nu a vrut niciodată acest lucru, nici măcar aceia dintre noi care, din viciu sau de nevoie, și-au vândut votul unor vântură-țară.

Povestea românească a început să fie scrisă din toate fragmentele de ficțiune pe care fiecare segment al societății îl construiește și cu cât privim mai atent narațiunea zilelor noastre începem să înțelegem că, într-un fel sau altul, am ajuns să trăim ca-n Țara lui Oz.

Pe cei tentați să zâmbească îi îndemn ca mai întâi să observe că întreaga istorie a omului este o poveste, o colecție de ficțiuni fără de care homo sapiens ar fi rămas doar o specie oarecare de hominizi primitivi, fără istorie.

De ce Țara lui Oz? Probabil pentru că mai mereu am așteptat ca oameni providențiali să vină și să ne construiască ca prin minune o țară mai bună, un loc mai frumos în care să trăim. Ori și cei mai puternici lideri sunt tot oameni, iar puterea de a schimba se află în noi toți, în modul în care ne construim povestea vieții și o inserăm în povestea națiunii și nu invers, adică în capacitatea unui individ providențial de a scrie o poveste mântuitoare pentru întreg poporul, individ cu individ.

Faptul că românii s-au mobilizat la vot în 2014 pentru ca Victor Ponta, președintele de atunci al PSD, să nu ajungă președinte al României, preferându-l pe Klaus Iohannis, primarul de succes al Sibiului, seamănă foarte mult cu modul în care locuitorii din Orașul Smaraldelor îl investiseră cu încredere pe circarul din Omaha care se rătăcise la ei în cetate zburînd într-un balon, deci un om obișnuit, pentru a-i conduce și apăra de primejdii.

De ce ar putea Klaus Iohannis, până la urmă un om obișnuit, un profesor de fizică care a ajuns un gospodar harnic al urbei sale, să salveze o întreagă națiune? Doar pentru că este de etnie germană, iar Sibiul a devenit sub mandatul său de primar un oraș exemplar pentru România, prima noastră capitală culturală europeană? Este o întrebare pe care nu prea ne-am pus-o; am considerat pur și simplu că dacă l-am votat și l-am transformat în Vrăjitorul din Oz, atunci se cheamă că el ar trebui să fie un fel de păzitor al neamului.

Deunăzi un cunoscut editorialist[2], în disperare de cauză, văzând cum ”coaliția răului” PSD, ALDE și UDMR ciuntește, în disprețul protestelor din stradă, legile și puțina ordine anticorupție instituită cu greu, a dat glas speranțelor puse în Vrăjitorul nostru din Oz, cerând (aproape) cu disperare: ”Herr Prezidente, fă ceva…!. Dar pot fi soluții miraculoase, acum când o coaliție a penalilor care privește cu simpatie către Vrăjitoarea din Est pur și simplu nu mai crede în povestea noastră europeană și a intrat cu toate forțele în acțiune, gata să pârjolească Țara lui Oz?

Pericolul unui sfârșit al istoriei pentru România este unul foarte mare, tocmai în perioada în care sunt invocate miturile fondatoare ale Centenarului și Casei Regale, confiscate și ele de ”coaliția răului”, care le folosește ridicol pentru a-și bate joc de poporul fără speranță al Țării lui Oz. Așadar, ca să izbândească, Vrăjitorul din Oz ar avea nevoie de tot ajutorul pe care țara i-l poate da, până nu este prea târziu.

În poveste și-a găsit locul și o Dorothy, așezată în fruntea DNA-ului, doar că Toto al ei, un destul de inabil și imprevizibil partener, care a condus cândva un serviciu de informații, a lăsat-o singură în poveste, pradă Vrăjitoarei din Est și coaliției penale a răului. O parte a poporului Oz a simpatizat-o într-o oarecare măsură pe această Dorothy, dar s-au găsit și mulți cărora le-a fost indiferentă, considerând că lupta anticorupție nu-i privește.

Unii au crezut și încă mai cred că Laura Codruța Kovesi, această Dorothy de la DNA, putea să facă mai mult, alții consideră că a exagerat nepermis cu lupta anticorupție și mai ales cu prietenia sa cu Toto, astfel că povestea s-a personalizat foarte mult, fapt ce a convenit de minune emulilor răului. A fost de ajuns să o arate cu degetul, să o demonizeze și, pornind de aici, să declanșeze cu furie demolatoare scandalul distrugerii sistemului independent de justiție, singura pavăză a cetățenilor în fața hoției și a corupției.

Nici Vrăjitoarea de la Apus, de la Bruxelles, nu poate face mai mult acum în sprijinul lui Dorothy și a Vrăjitorului din Oz, iar puținii oameni care încă aleg să iasă în stradă cerând dreptate și un stat de drept, constată că răul se întinde fără opreliște, cu furie și neobosit. Îi mai poate opri cineva? ne întrebăm și privim debusolați către Cotroceniul de Smarald, către UE, NATO și tot apusul pe care nu-l mai ascultă niciun politician penal, fără să realizăm că zorii victoriei asupra răului pot fi mai aproape decât credem.

Dacă tăvălugul ”coaliției răului” pare de neoprit, acest lucru se datorează și unei perspective deformate, fataliste, din care alegem să privim scena politică, și care poate să ne facă să ne pierdem cu toții nădejdea, să lăsăm să moară povestea unei Românii mai bune, asemeni minunatei Țări a lui Oz.

Așadar, schimbând perspectiva, haideți să vedem și că, în sfârșit, duminica trecută în spatele lui Dorothy și a Vrăjitorului din Oz au ales să se alinieze încă trei cavaleri, de care povestea avea imperios nevoie pentru un final fericit: Omul de Paie, Omul de Tinichea și Leul cel Fricos.

Pentru cei amuzați de episod, sfatul meu este să ia aminte cu ceva mai multă atenție la reacțiile câtorva personaje negative ale poveștii noastre despre Țara lui Oz. Faptul că Leul cel Fricos – Dacian Cioloș, Omul de Paie – Dan Barna și Omul de Tinichea – Ludovic Orban au făcut un gest simplu, dar mult așteptat, și anume să-și asume formarea unei opoziții funcționale la ”coaliția răului”, a generat deja reacții necontrolate și o imensă grabă printre liderii și trepădușii lor din PSD, ALDE și UDMR.

În Parlament mașina de vot a început să alerge nebună prin legile justiției și proceduri pentru a-și subordona aplicarea legii și mecanismele instituționale ale justiției și s-ar fi putut împiedica, culmea, doar de UDMR, care a arătat că poate vota și împotrivă la comisii, dacă puterea nu le oferă și lor ceva din sfera autonomismului etnic. Firește, PSD și ALDE nu s-au împiedicat în detalii și le-a făcut hatârul.

Dacă numai alinierea în spatele justiției și a lui Dorothy a viitorilor lideri ai opoziției a reușit să provoace o asemenea reacție de panică în ”coaliția răului”, astfel încât să nu mai găsească nici decența de a respecta zilele de doliu care marchează cu durere marea plecare a Regelui din Țara lui Oz, în graba lor de a terfeli legile și dreptatea, se cheamă că Vrăjitoarea de la Est simte că vrăjile sale nu sunt infailibile. O rază de speranță se arată la orizont.

Din păcate nu pot să prevăd sfârșitul acestei povești a Vrăjitorului din Oz, deci n-am încălecat pe-o șa pentru că nu pot încă să istorisesc finalul. Mă gândesc, însă, că nu va fi cel pe care l-au pregătit Dragnea, Tăriceanu și sponsorii lor, iar România nu va ajunge să suporte la nesfârșit un regim în care politicienii sunt aduși la putere doar pentru a plăti datoriile pe care le au la sponsorii din umbră, păpușarii care i-au inventat sau Vrăjitoarea din Est.

Pe de altă parte, este de domeniul evidenței că nu va exista niciun final fericit al poveștii despre Țara lui Oz, dacă noi românii așteptăm ca toată treaba să o facă doar Iohannis, Cioloș, Barna, Orban sau Kovesi.

După ce în 2014 românii s-au mobilizat masiv pentru a-l aduce la Cotroceni pe Klaus Iohannis, doi ani mai târziu au crezut că istoria este deja scrisă, nu mai contează dacă vor ieși la vot sau nu.

Această eroare de calcul, pe care au făcut-o mulți dintre concetățenii noștri, exact atunci când la est regimul lui Putin ciuntea Ucraina, iar la vest se forma o centură de iliberalism care a contaminat întreg Grupul de la Vișegrad, ajunge iată să ne coste foarte mult.

Pentru a se mobiliza din nou la vot, românii trebuie să spună din nou povestea democrației și să creadă în ea. Să coboare în stradă tot mai mulți și să aibă încredere în cei care pot să formeze o opoziție politică credibilă și din ce în ce mai eficientă în Parlament. Simpatizanții PMP, dacă mai există, să ceară acestui partid să se delimiteze de opțiunile anti-justiție ale lui Traian Băsescu și să se alăture opoziției pentru a o întări.

Dacă toate acestea nu vi se par decât povești sau dacă nu mai credeți în Vrajitorul din Oz, ori dacă totul vi se pare inutil și aproape pierdut, înseamnă că și Crăciunul va veni degeaba. Până la urmă, nu-i așa, Moș Crăciun este tot o poveste și Nașterea Domnului la fel, iar noi vom fi ajuns la maturitate asemeni oamenilor fără istorie, fără țară și, evident, fără viitor. Și vom fi vinovați dacă copiilor noștri nu va avea cine să le spună basme cu final fericit, în care să mai creadă.

NOTE____________

[1] Yuval Noah Harari – ”Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”; Ed. Polirom, 2017

[2] http://adevarul.ro/news/politica/herr-prezidentefa-ceva-1_5a29488a5ab6550cb8f39979/index.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *