Universitate de stat, în dificultate financiară, pe cale să fie lăsată moștenire din tată în fiu

Redactat de Marius DAEA

Revoluția din 1989 a deschis, printre altele, calea multiplicării universităților din România. La auzul că România are cei mai puțini studenți, comparativ cu țările europene dezvoltate, factori politici locali din diferite zone ale țării, dar și întreprinzători particulari s-au pus pe treabă și au purces, cu avizul ministerului de resort, la înființarea de noi universități atât de stat dar mai ales particulare. Așa au ajuns universitari cu acte în regulă și tot felul de oportuniști, veleitariști de care n-a auzit nimeni că ar avea aptitudini de universitari și profitând de nebulozitatea acelor vremuri au obținut într-un timp foarte scurt toate gradele universitare până la gradul de profesor.

Orașe mici din țară unde funcționau institute de subingineri afiliate marilor centre universitare și-au căpătat dreptul de a se numi universități.Toate aveau un nucleu de cadre didactice care aparțineau universităților tutelare, în care procesul de învățământ era coordonat de acestea, existând o activitate didactică universitară corespunzătoare. Amatori de diplome erau mulți, așa că existau și mulți candidați atât pe locurile bugetate, dar și pe locurile cu taxă de la universitățile particulare.

Timpul a trecut, dezvoltarea economică a  unora din orașele în care au apărut aceste noi universități a început să dea semne vădite de stagnare, ca să nu spun regres, și după “explozia”de studenți din perioada 2005-2010 numărul acestora a început să scadă veriginos. Scăderea demografică, dublată de lipsa de interes față de studiile superioare, motivată de tentația de a câștiga un ban mai rapid efectuând munci necalificate în țări dezvoltate ale Europei occidentale, au condus la scăderea numărului de studenți în universități, scădere mai accentuată în universitățile  înființate după 1989, dar nu numai. Așa se face că începând cu anul 2012 universități ca cele din Reșița, Petroșani, Târgoviște și Târgu Jiu au început să aibă dificultăți financiare și să apeleze la subvenții suplimentare de la stat. Ca să mărescă gradul de atractivitate al studenților, care au început să le ocolească, aceste universități trebuiau să restructureze  specializările care nu mai aveau căutare și să înființeze altele cerute pe piața actuală a muncii. Ori, acest lucru nu s-a întâmplat datorită managementului clientelar știindu-se faptul că unele din aceste universități au fost acaparate de clanuri familiale care nu puteau fi de acord cu restructurările deoarece mulți membri ai lor riscau să-și piardă posturile didactice dar și administrative.

În aceste condiții s-a recurs la compromisuri cu repercursiuni asupra procesului de învățământ.Membrii acestor clanuri au acceptat să primească, în afara normei de bază încărcată până la 16 ore pentru toate gradele didactice, o normă în plus, de regulă de lector sau șef de lucrări, încărcată și ea tot cu 16 ore , dar care să nu fie plătită.Și dacă orele nu sunt plătite nici cadrele didactice nu le prea efectuează, iar acest aspect s-a repercutat asupra calității procesului de învățământ.

Conștienți de pericolul care pândește aceste universități, cu implicații în pierderea locului de muncă în viitorul apropiat, multe care didactice au ales să le părăsească  și să plece  în centre universitare de tradiție sau să se angajeze la multinaționalele din orașele din vestul țării sau din capitală unde salariile sunt mult mai mari.

  În acestă categorie se încadrează și Universitatea de stat “Constantin Brâncuși”din Târgu Jiu. După extazul unui început mai mult decât promițător, cu un sprijin consistent în dezvoltarea bazei materiale din partea organelor administrației locale și județene din acea vreme, aceasta a început să conteze pe piața educațională din România mai ales prin Facultatea de Inginerie, facultate cunoscută în rândul centrelor tehnice universitare din țară, dar și din străinătate.

De vreo câțiva ani această universitate se confruntă cu un proces de “agonizare” accentuată.Numărul studenților a scăzut de la peste 6.000 în anii 2004-2007 la puțin peste 2000 în prezent, iar numărul studenților la locurile cu taxă este aproape inexistent.În plus, începând cu anul 2017 universitatea a fost inclusă într-un proces de monitarizare pe o perioadă de 16 luni de către Ministerul Educației și Cercetării, reușind să scape de acesta în anul 2018.

Cu toate acestea,  managementul clientelar al universității perfecționat timp de 12 ani de către Adrian Gorun, fost rector și actual Președinte al Senatului universității, este în floare. Iar exemplele, în acest sens, sunt  elocvente.“Anemica” universitate gorjeană are 4 prorectori la numărul mic al studenților pe care îi mai are și continuă să țină un număr extrem de mare de personal administrativ, care consumă importante resurse financiare. La acest capitol trebuie remarcat numărul mare de secretare de la cabinetul Președintelui de Senat și al facultății de Științe medicale și comportamentale, câte 4 la fiecare.

La toate acestea s-au adăugat scandalurile determinate de rivalități de orgolii și interese de clan între fostul Rector al universității, Luminița Georgeta Popescu și Președintele Senatului, Adrian Gorun care,  “taie și spânzură” în această universitate, din anul 2006, pe oricine nu-i împărtășește opiniile.

Ieșit victorios din războiul cu rectorul Luminița Georgeta Popescu, persoana în care avea cea mai mare încredere, mazilită la ceas de seară în mai 2017, Președintele Senatului, Adrian Gorun, își pierde încrederea în toate cadrele didactice din universitate și aduce să exercite doar funcția de rector al Universității “Constantin Brâncuși”din Târgu Jiu pe Toader Nicoară de la Universitatea Babeș-Bolay din Cluj Napoca, acesta având norma de bază la universitatea clujeană. Cheltuielile cu aducerea acestuia de la Cluj, ca să facă „figurație” în funcția de rector câte 3 zile în fiecare săptămână, costă universitatea sume importante, cel puțin cu transportul cu mașina universității pe ruta Cluj- Târgu Jiu și retur, căte 4 drumuri pe săptămână.

În aceste condiții de “dezmăț” financiar și  scădere dramatică a numărului de studenți s-a conturat pericolul  incertitudinii existențiale a universității în viitor. Din acest motiv,  în jur de 20 de cadre didactice, toate cu titlul de doctor și grade didactice de la asistent la profesor universitar,  au părăsit universitatea în ultimii 2-3 ani sau și-au suspendat contractul de muncă în așteptarea unor schimbări în bine. Numai de la Facultatea de Inginerie au plecat în jur de 10 cadre didactice, cele mai multe de la specializarea Automatică și Informatică Aplicată, unde majoritatea disciplinelor de specialitate nu mai sunt acoperite cu titulari, dar universitatea continuă să școlarizeze în continuare cu toate că nu mai îndeplinește condițiile de autorizare provizorie, ca să nu mai vorbim de cele de acreditare la această specializare.

Printre cei care au ales să părăsească universitatea gorjeană se numără: prof.univ.Dan Dobrotă, la Universitatea din Sibiu, conf.univ.Camelia Căpățână, la Timișoara la o multinațională, șef.lucrări dr.ing.Marian Popescu, la Universitatea din Craiova, lector.dr.Adrian Runceanu, la BNR, lector.dr. Constantin Cercel, la firma Continental Sibiu, asist.univ.Alina Dincă, la Sibiu, șef.lucrări dr.Nicolae Antonie, la Continental Timișoara, lector dr. Adelin Ungureanu, la Universitatea din Petroșani, lector.dr. Livian Rădoescu, la Muzeul Județean Gorj. Asistentul universitar Eduard Lădaru a optat pentru profesia de avocat în baroul Gorj, iar Constantin Vilan și Dana Nebunu au ales să nu mai continue activitatea în universitatea gorjeană descurajați de perspectiva viitorului. Acestora li s-au adăugat alte cadre didactice care și-au întrerupt contractul de muncă, cum ar fi Dana Bobaru,  Claudiu Manta și  Adrian Cornescu. Adăugați la toți aceștia pensionarea la 65 de ani a unor nume, într-adevăr importante, ale învățământului superior gorjean și veți avea dovada convingătoare a scăderii potențialului științific al universității din Târgu Jiu în ultimii 3-4 ani.

În ciuda acestor “dezertări” masive, în loc să analizeze cu luciditate cauzele acestora, Consiliul de administrație al universității și Președintele Senatului, Adrian Gorun, fac în prima zi de la reluarea activității în universitate o mutare care să-i securizeze acestuia din urmă și mai mult poziția în universitate.Schimbă, la mijlocul mandatului de 4 ani, pe decanul Facultății de Științe ale Educației, Administrație Publică și Drept, Sorin Purec și în locul lui îl numesc pe… ,Horațiu Gorun, fiul lui Adrian Gorun, care  de vreo 15 ani deține, cu sprijinul politic al PSD, funcția de Director al Taberelor Județene din Gorj. De precizat că pe timpul cât a deținut această funcție el a efectuat și activitățile didactice din postul rezervat la universitate, în regim de cumul.

Această “mișcare” făcută în universitatea gorjeană ne face să dăm crezare declarațiilor fostului rector,  Popescu Luminița Georgeta, care a pus apariția disensiunilor între ea și Adrian Gorun pe seama refuzului ei de a-l desemna pe Horațiu Gorun în funcția de prorector al universității.

Acesta este primul pas al lui Horațiu Gorun către funcția de rector deținută de Toader Nicoară, a cărui prezență “decorativă” la conducerea universității devine nesigură de la o zi la alta.

Așadar, iată cum o universitate aflată în “agonie” este pe cale de a fi lăsată drept moștenire fiului, numai din ambiția bătrânului tată, în loc să se treacă la măsuri manageriale  radicale  de redresare a universității brâncușiene.

Dar urgent, până nu este prea târziu. Mai ales că universitatea poartă numele ilustrului gorjean Constantin Brâncuși.

Please follow and like us:
0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.